Si eu sunt mama si stiu ca m-ar durea foarte tare daca fiul meu nu mi-ar vorbi.
Totusi,de fiecare data cand vorbesc cu ea,toata discutia se invarte in jurul ei si al problemelor ei,ca nu gaseste nicio rezolvare la problemele ei,iar starea mea si problemele mele sunt nesemnificative neimportante.
Am incercat de multe ori sa o inteleg ,sa o ajut ,dar dupa fiecare discutie cu ea ma simt vinovata,neputincioasa si foarte foarte stresata.
Ma gandeasc cum sa o ajut sa isi rezolve problemele si caut incontinuu rezolvari,iar cand realizez ca nu am cum sa o ajut ma simt groaznic de vinovata si neputincioasa.
Toate acestea se aduna,iar eu devin sresata,nervoasa,irascibila,ma consum foarte mult si ajung sa ma cert cu toata lumea din jurul meu.Cand incep sa imi revin ea revine iar si iar pana cand ajung sa ma cert cu ea si sa nu ne mai vorbim o perioada.Atunci cand nu imi vorbeste sunt linistita,calma,capabila sa pot fi eu,sa ma concetrez pe lucrurile mele si ma sperie faptul ca nu ma simt vinovata daca ea nu imi vorbeste.
Nu stiu cum sa procedez.Am inteles ca a avut o viata chinuita si ca in continuare are o multime de probleme si ca eu si fratii mei suntem singurii la care poate apela,dar nu suntem noi de vina pentru problemele ei si nici pentru alegerile pe care le-a facut,alegeri care au adus-o in situatia in care este astazi.
Si totusi,nu pot sa scap de gandul ca daca eu ii intorc spatele si nu ii mai vorbesc,intr-o zi,in aceasta viata,fiul meu ar putea sa imi faca acelasi lucru ,iar eu voi suferi groaznic.
Cred ca gresim amandoua,dar nu stiu unde si cred ca daca as incerca sa vorbesc cu ea si sa ii explic despre ce simt nu cred ca ar intelege cu adevarat ce incerc sa ii spun si totul va degenera intr-o alta cearta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu