Discutie la stomatolog:”Doamne,ce a trecut timpul! Parca,mai ieri eram pustoaice,”zmeoaice”,nu ne era teama de nimeni si nimic,iar astazi suntem mame”.Cata dreptate are doamna doctor.
Parca,mai ieri,eram o adolescenta,”zmeoaica”,cum spune doamna doctor,fara frica de nineni si nimic ,cu dorinta de a cuceri lumea,de a trai,de a cunoaste,iar acum sunt mama.Doamne,cat m-am schimbat! Am devenit mama,adult cu responsabilitati si indatoriri.
Odata cu aparitia copilului,”zmeoaicele”se domolesc si se transforma in „leoiace”.
Nu mai este vorba doar de mine,acum am un pui mic pentru care sunt totul,care depinde de mine in fiecare secunda din zi si din noapte.Vreau sa ii ofer totul ,sa il protejez,sa am grija de el,sa stie ca voi fi tot timpul langa el si il voi sprijini indiferent de situatie.
Vreau sa ii trasmit si lui curiozitate mea,sa stie ca daca vrea poate cuceri lumea si daca isi doreste ceva cu adevarat sa lupte pentru acel lucru,iar daca cineva ii spune ca nu poate sa demonstreze contrariul.
Eu din „leoaica tanara” sper,odata cu trecerea timpului,sa ma transform intr-o „leoaica batrana” si inteleapta,carea,chiar daca ma va durea,sa permita plecarea puiului din cuib,care sa accepte alegerile lui fara repulsie si care sa reuseasca sa nu se amestece in viata lui personala.
Momantan ma bucur de clipele prezente,sunt mandra de mine si de felul in care am crescut,sunt multumita si recunoascatore de tot ce exista in viara mea pana acum,si sper ca pe viitor sa pot sa evoluez in mai bine si tot ce mi se pare ca fac gresit acun,sa pot sa indrept si sa scot tot ce este mai bun din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu